Beneficiile ceaiului verde – când este recomandat și ce contraindicații are

Infuzia de ceai a fost folosită în tratamentele medicale în China și India, încă de acum 5.000 de ani, însă frunzele de Camellia sinensis au fost consumate ca atare (mestecate) cu mult timp înainte. Schimburile comerciale au ajutat la răspândirea ceaiului pe toate continentele, iar la începutul secolului al XIX-lea, în Marea Britanie, a apărut faimosul concept al „Ceaiului de la ora 5”.

Aroma ceaiului diferă în funcție de proveniența frunzelor (zona în care a fost plantat arbustul și cum a fost îngrijit), de felul în care sunt procesate și, mai apoi, infuzate. Ceaiul negru este cel mai apreciat din lume, urmat de ceaiul verde, oolong și ceaiul alb. În continuare, ți-am pregătit un scurt ghid despre beneficiile aduse de consumul de ceai verde, care sunt valorile nutriționale, dar și ce contraindicații există.

Beneficiile consumului de ceai verde verde

Consumul de ceai verde

Cultivat în mod special în China, India, Pakistan, Rusia, Argentina și în Orient, Camellia sinensis este arbustul de la care se recoltează frunzele, pentru ca, prin uscarea la cald, să fie obținut ceaiul verde. De-a lungul timpului, a fost folosit în medicină și în cosmetică, pentru proprietățile sale deosebite.

Ceaiul verde este administrat pe cale orală pentru că ar reduce nivelul colesterolului sau hiperlipidemia, ar îmbunătăți capacitatea cognitivă sau pentru că ar fi benefic în tratamentul diabetului, al hipertensiunii și al altor afecțiuni medicale, însă nu există dovezi științifice clare în acest sens.

Ceaiul verde mai este folosit și cutanat, pentru a reduce efectele arsurilor solare, ca să stopeze sângerarea gingiilor în urma extracțiilor ori pentru a diminua senzația de ochi obosiți și durerea de cap, însă nici pentru aceste întrebuințări nu există studii relevante care să ateste rolul ceaiului verde. 

Sunt, totuși, anumite explicații științifice pe care experții de la WebMD le menționează în legătură cu beneficiile pe care le are consumul de ceai verde sau utilizarea lui cutanată și care sunt, de fapt, rezultatul acțiunii polifenolilor conținuți de Camellia sinensis. Aceștia pot preveni inflamațiile și pot proteja cartilagiile, dar cercetările de până acum nu au putut arăta care e mecanismul prin care ceaiul verde își aduce beneficiile în acest sens. Totodată, cofeina stimulează activitatea cerebrală și funcțiile renale.

Un alt aspect important în ceea ce privește beneficiile consumului de ceai verde este legat de faptul că frunzele din care este obținut nu sunt oxidate. Prin urmare, acest sortiment de ceai conține o mare cantitate de polifenoli, adică de antioxidanți, și substanțe derivate din catechine (epigalocatechina, epicatechina galat (ECG) și epigalocatechina-3-galat (EGCG)), care la rândul lor sunt compuși organici de natură polifenolică, deci au proprietăți antioxidante. Concret, ceaiul verde ajută la controlul radicalilor liberi din organism, responsabili pentru o mulțime de afecțiuni medicale.

Calitățile nutritive ale ceaiului verde

Proprietatile ceaiului verde

Proveniența, procesarea frunzelor, modul în care este depozitat, dar și felul în care este preparată infuzia, toate își pun amprenta asupra gustului și calităților nutritive ale ceaiului verde. De aceea, valorile nutriționale din 100 ml de infuzie de ceai verde diferă, în funcție de sortiment, timpul de infuzare și temperatura apei.

Valorile nutriționale ale ceaiului verde

Frunzele uscate de Camellia sinensis conțin o mulțime de substanțe active, cum ar fi: antioxidanți (catehine, polifenoli), flavonoide, proteine, acizi grași, vitamine, minerale, aminoacizi, cofeină, uleiuri esențiale, clorofilă etc. De exemplu, valorile nutriționale pentru 100 mg de frunze uscate de Sencha sunt:

  • Proteine – 2.000 – 2.500 mg;
  • Fosfor – 200-300 mg;
  • Calciu – 40-60 mg;
  • Fier – 20-30 mg;
  • Sodiu – 2-5 mg;
  • Vitamina C – 200-300 mg;
  • Vitamina B2 – 1-5 mg;
  • Vitamina B3 – 2-5 mg;
  • Vitamina E – 50-70 mg;
  • Caroten – 10-20 mg.

Este important de reținut faptul că multe dintre elementele chimice din frunzele de Camellia sinensis sunt solubile și sunt prezente într-un anumit procent în infuzie. Practic, în momentul în care bei ceaiul (infuzia), toate aceste substanțe active ajung în organism și își fac efectul foarte repede. Concret, iată ce conține, în principiu, o infuzie de Camellia sinensis ale cărei frunze au fost ținute trei minute în apă caldă (nu fiartă):

  • catehine – 30-42%;
  • flavonoide – 5-10%;
  • clorofilă și caroten – 0,02%;
  • minerale – 6-8%.

În ceea ce privește conținutul de cofeină, experții de la Mayo Clinic spun că în 237 ml de ceai verde se regăsesc între 25 și 29 mg de cofeină, cantitatea fiind diferită în funcție de sortiment. Este important să știi câtă cofeină consumi zilnic, mai ales dacă ai dureri de cap, stări de agitație sau anxietate. Dacă obișnuiești să folosești 400 mg de cofeină în fiecare zi, atunci poate ar fi bine să reduci cantitatea.

Cum păstrezi proprietățile ceaiului verde peste timp

Când vine vorba de modul în care poți păstra ceaiul verde, astfel încât să-și păstreze aroma și proprietățile nutritive, este bine să eviți, pe cât posibil: lumina, căldura, umezeala, mirosurile intense și aerul. Ceaiul ar trebui depozitat în ambalajul original sau să-l pui într-un recipient din plastic care se închide etanș.

Este recomandat să ții recipientele cu ceai în dulapuri întunecoase, la temperatura camerei. Ceaiul are tendința de a absorbi mirosurile de la alte mâncăruri și chiar de la alte ceaiuri (amestecuri de plante) cu arome puternice, prin urmare, asigură-te că ai spațiu suficient pentru a păstra diferitele tipuri de ceaiuri separat unele de altele. Totodată, nu este indicat să pui ceaiul verde la congelator, așa cum faci ca sa pastrezi alimentele proaspete mai mult timp, pentru că se degradează, din cauza umezelii.

Dacă nu desigilezi ceaiul, el poate fi păstrat timp de un an după data inscripționată pe ambalaj, pentru că nu intră în contact cu aerul și nu se oxidează. Dacă îl deschizi, frunzele de ceai își păstrează proprietățile timp de un an. Totuși, unele sortimente de ceaiuri țin mai mult sau mai puțin, iar cel mai bun mod de a-ți da seama dacă ceaiul mai e bun este aroma.

Cele mai cunoscute tipuri de ceai verde

Tipuri de ceai verde

Toate tipurile de ceai negru, verde, oolong și alb provin din frunze sau muguri de Camellia sinensis. În cele ce urmează, îți spunem care este diferența între ceaiuri și infuzii, precum și care sunt cele mai cunoscute sortimente de ceai verde.

Diferența între ceaiuri și infuzii

Ceaiurile nu provin din plante diferite, ci numai din Camellia sinensis, iar diferitele sortimente sunt rezultatul unui proces diferit de procesare și de păstrare. Toate celelalte „ceaiuri”, fie ele medicinale sau aromatice, sunt infuzii. Ceaiurile din plante sunt, de fapt, amestecuri de ierburi aromatice, flori și fructe de pădure, condimente și rădăcini.

Diferențe între ceaiul verde și celelalte tipuri de ceai

Diferența majoră între ceaiul verde și toate celelalte tipuri de ceai este că e cel mai puțin procesat. Ceaiul verde este cultivat la altitudini înalte, în regiunile muntoase, și unele sortimente sunt rezultatul recoltării manuale, fapt ce le conferă un gust mai puțin amar. Alți factori care influențează aroma ceaiului sunt clima și solul. Iată cum ar putea fi definite, pe scurt, cele patru categorii de ceaiuri din care poți alege:

  • ceaiul negru – este cel mai procesat sortiment de ceai; practic, frunzele sunt oxidate integral, astfel că, înainte de uscare, se înnegresc; de aici provine gustul astringent al ceaiului negru, care este lipsit de alte arome; are un conținut bogat de tanin și de cofeină;
  • ceaiul verde – frunzele de Camellia sinensis sunt ținute o vreme la aburi sau sunt prăjite; astfel, ele nu se mai oxidează și își păstrează prospețimea; deși este un ceai mai puțin amar decât cel negru, gustul este dat și de felul în care faci infuzia; din acest punct de vedere, este important să nu pui ceaiul verde în apă fierbinte, ci rece sau la temperatura camerei, și să nu îl ții foarte mult timp la infuzat;
  • ceaiul oolong – frunzele sunt oxidate parțial, așa că este un tip de ceai care se situează undeva între ceaiul negru și cel verde; cu alte cuvinte, culoarea infuziei este apropiată de cea a ceaiului negru (roșiatică-portocalie), dar gustul este mai degrabă asemănător cu cel al ceaiului verde;
  • ceaiul alb – este obținut numai din mugurii de Camellia sinensis și este un tip de ceai mai puțin amar decât cel verde; poate fi infuzat și în apă fierbinte, fără să riști să faci un ceai prea amar; mugurii sunt uscați imediat după ce au fost culeși, apoi sunt copți și uscați mai departe.

Cele mai cunoscute tipuri de ceai verde

În timp ce europenii vestici și nu numai preferă ceaiul negru, adică tipurile de ceai fermentat, estul Asiei, mai exact Japonia, explorează în mod special ceaiul verde sau nefermentat. Cu toate că China are câteva sortimente remarcabile de ceai verde, Japonia este recunoscută pentru cele mai bune tipuri de ceai verde. Este și motivul pentru care majoritatea poartă nume japoneze, cum ar fi:

  • Gyokuro – cunoscut și sub numele de Jade Dew sau „ceaiul verde al umbrelor”; aceasta, pentru că, în perioada de creștere (timp de trei săptămâni), arbuștii de Camellia sinensis sunt acoperiți cu paravane (haine sau prin alte metode), astfel încât să fie feriți de lumina soarelui;
  • Genmaicha – mai este numit și „ceai din orez brun”; boabele neprocesate de orez brun sunt mai întâi înmuiate și ținute la aburi, apoi sunt măcinate și amestecate cu un tip de ceai verde, de regula Sencha, în proporție de 50:50; produsul final este un delicios ceai verde cu aromă de nucă;
  • Sencha – este unul dintre cele mai cunoscute ceaiuri japoneze și este preparat prin infuzarea frunzelor procesate de Camellia sinensis; practic, frunzele sunt ținute o vreme în apă fierbinte, care nu are mai mult de 70-75 de grade Celsius (niciodată fiartă);
  • Biluochun – numele se traduce prin „melci verzi de primăvară” și vine de la forma pe care o au frunzele înfășurate asemănător cochiliei melcilor; arbuștii sunt crescuți în regiunea muntoasa Dongting, din apropierea Lacului Tai, Jiangsu, China;
  • Hojicha – frunzele de Camellia sinensis sunt prăjite la 200 de grade Celsius; este un tip de ceai verde confundat, adesea, cu Genmaicha, pentru că amândouă au note plăcute de caramel și nucă; spre deosebire de Genmaicha, obținut din orez brun, Hojicha este rezultatul amestecului de Sencha cu frunzele de ceai prăjite; este un ceai verde catifelat, cu gust foarte puțin amar, care merge de minune cu dulciurile;
  • Longjing – este un alt tip de ceai verde provenit din China, din zona satului Longjing; este un ceai fin și mai puțin amar, cu note puternice de castană;
  • Matcha – este obținut din frunze care au fost ferite de acțiunea directă a razelor soarelui și care sunt folosite pentru Gyokuro; diferența între Gyokuro și Matcha este că în cazul acestuia din urmă, nervurile sunt îndepărtate cu grijă și apoi frunzele sunt ținute în abur, prăjite și transformate în pudră; este un tip de ceai verde folosit, adesea, și pe post de condiment, în diferite preparate culinare;
  • Kabusecha – se obține tot din frunze care au crescut ferite de lumina soarelui; ceaiul este intens, cu arome bogate și care dau senzația de prospețime.

Când este recomandat consumul de ceai verde

Calitati ceai verde

Prin conținutul bogat de antioxidanți și minerale, ceaiul verde, fie că-l savurezi simplu sau alături de o delicioasă prajitura de ciocolata, este recomandat în mai multe situații, însă, este de reținut faptul că nu există rezultate științifice concludente în ceea ce privește eficiența lui. Iată, mai jos, câteva exemple în acest sens:

  • obezitatea și curele de slăbire – unele studii au demonstrat că, datorită conținutului de catehine și de cofeină, ceaiul verde poate juca un rol important în stimularea metabolismului, ceea ce poate duce la scăderea în greutate;
  • reglarea nivelului colesterolului – există cercetari care au arătat că un consum de două căni de ceai verde pe zi reduce concentrația de colesterol rău și, totodată, diminuează riscul dezvoltării unor afecțiuni cardiovasculare cu 22-33%;
  • stimulează activitatea cerebrală – potrivit specialistilor, ceaiul verde ar avea efecte pozitive asupra funcțiilor cognitive, și în mod special în ceea ce privește procesul de memorare;
  • sănătatea orală – conform National Institutes of Health, consumul de ceai verde este indicat pentru menținerea unei bune sănătăți orale, datorită conținutului bogat de flavonoide și de substanțe derivate;
  • depresii și stări de anxietate – cercetătorii de la Cambridge University au publicat un studiu, în 2014, prin care au arătat că persoanele care beau 3-4 căni de ceai verde pe zi prezintă riscuri mai mici de a dezvolta depresii și stări de anxietate, față de cele care beau doar 2 căni, de exemplu.

Ce contraindicații are ceaiul verde

Contraindicatii ceai verde

Se cunosc foarte puține lucruri despre contraindicațiile ceaiului verde. Totuși, ca și în cazul cafelei, studiile de până acum au arătat că nu este indicat consumul de ceai verde în următoarele situații:

  • sensibilitate la cofeină – persoanele care au sensibilitate la cofeină și consumă ceai verde, pot avea insomnie, stări de anxietate, de vomă, pot deveni agitate și pot avea probleme digestive;
  • administrarea de medicamente anticoagulante – în tratamentul cu medicamente anticoagulante nu este indicat consumul de ceai verde pentru că el conține vitamina K și nivelul acesteia poate influența efectul medicamentelor; totodată, ceaiul verde nu este recomandat în combinație cu aspirina;
  • administrarea de stimulente – în combinație cu stimulentele, ceaiul verde poate crește presiunea arterială și ritmul cardiac;
  • sarcina și alăptarea – în mod special, femeilor însărcinate sau care alăptează nu le este recomandat să bea ceai verde, din cauza conținutului crescut de cofeină; de asemenea, ceaiul verde conține taninuri, care reduc absorbția de acid folic;
  • hipertensiune și alte afecțiuni medicale – persoanelor care au tensiune arterială crescută, probleme cu rinichii, ficatul, care suferă de ulcer sau care au stări de anxietate nu le este recomandat să consume ceai verde;
  • deficiența de fier – conținutul bogat de catehine poate afecta nivelul fierului din organism; prin urmare, dacă există un deficit de fier sau anemie, ceaiul verde nu este indicat;
  • administrarea de antibiotice – antibioticele de tipul chinolonelor nu pot fi administrate împreună cu ceaiul verde, pentru că pot să apară reacții adverse.

În mod normal, un adult poate consuma, în siguranță, 2-3 căni cu ceai verde, zilnic, fără să aibă probleme. În cazul în care doza este depășită (peste 5 căni pe zi), pot să apară anumite efecte secundare, cum ar fi:

  • dureri de cap;
  • diaree;
  • palpitații, aritmie;
  • hipertensiune;
  • probleme digestive;
  • amețeală;
  • stări de confuzie.

Ceaiul verde are un conținut bogat de antioxidanți, minerale și vitamine, ceea ce îl recomandă pentru foarte multe afecțiuni medicale, în curele de slăbire sau pentru anumite tratamente cosmetice. Reține, însă, că, până în acest moment, nu există niciun studiu științific care să fi adus dovezi clare și de necontestat în ceea ce privește beneficiile pe care le-ar avea ceaiul verde asupra organismului. Totodată, specialiștii recomandă un consum moderat sau chiar deloc, în anumite situații, cum sunt și cele prezentate mai sus. 

Sursa foto: Shutterstock

Articole recomandate

Renovarea casei: ce stil de amenajare să alegi
Amenajarea dormitorului: idei și recomandări de decorare
Prăjitura de ciocolată – idei de rețete pentru deserturi gustoase
Curățenia de primăvară: sfaturi și pași de urmat pentru rapiditate și eficiență

Toate drepturile sunt rezervate, conform Legii nr. 18/1996 privind drepturile de autor. Articolele prezentate pe acest site sunt proprietatea Doraly®. Conţinutul site-ului nu poate fi reprodus, modificat, transferat, republicat sau copiat fără permisiunea scrisă a proprietarului.